Mi-am cântat rugăciunea

Fă-mi Tu, Doamne

Fă-mi Tu, Doamne, totdeauna după sfântul Tău Cuvânt
Chiar de-ar fi să-mi cadă toate planurile la pământ
/:Chiar de-ar fi să-mi cadă toate :/
Chiar de-ar fi să-mi cadă toate planurile la pământ

Gândul Tău să se-mplinească ne-ncetat în mine-oricând
Chiar de-ar fi să se dărâme tot ce mi-am zidit în gând
/:Chiar de-ar fi să se dărâme:/
Chiar de-ar fi să se dărâme tot ce mi-am zidit în gând

Voia Ta să se înalţe ca stăpână-n viaţa mea
Şi-n fărâme sparge-mi voia dacă nu-i spre slava Ta
/:Şi-n fărâme sparge-mi voia:/
Şi-n fărâme sparge-mi voia dacă nu-i spre slava Ta

Rugăciunea asta, Doamne, Tu să mi-o asculţi mereu
Iar de-ar fi s-o schimb vreodată, n-asculta de glasul meu
/:Iar de-ar fi s-o schimb vreodată :/
Iar de-ar fi s-o schimb vreodată, n-asculta de glasul meu

De-a v-aţi ascunselea

Nu mai vreau glume proaste despre căsătorie. Glume despre bărbaţi care sunt ţinuţi sub papuc, despre femei care nu mai tac şi despre soacre imposibile. Toate regăsite bineînţeles în căminele noastre creştine. Toate zugrăvesc o imagine deformată a căsătoriei, imagine cu care noi suntem intoxicaţi. Mai avem şanse să nu ducem această moştenire în căminele pe care le vom întemeia? Putem face ceva ca imaginea căsătoriei din minţile copiilor noştri să fie una sănătoasă?

Eu zic un DA foarte hotărât. Nu că am fi noi cu ceva mai buni. Ci pentru că avem un Dumnezeu care poate.

1. Instituţia căsătoriei are acelaşi POTENŢIAL extraordinar pe care l-a avut în Eden, înainte de cădere, când a fost creată de Dumnezeu.
2. Dumnezeu are aceeaşi PUTERE de a iniţia, de a susţine şi de a zidi o căsnicie binecuvântată, ca atunci.

Să nu ne mai jucăm de-a v-aţi ascunselea, pentru că glumele sunt despre noi. Să cerem Domnului conform măreţiei Lui, căsnicii autentice, în care bărbatul conduce cu dragoste, iar femeia îi este supusă şi îl respectă. Căsnicii care au scopul declarat de a aduce mai multă slavă Numelui Său.

Nu mai vreau să văd căsătorii ca nişte glume proaste.

M sau F ?

E mai uşor să fii bărbat sau femeie? Are rost întrebarea? Ca să ne distrăm un pic, da

De ce e mai uşor să fii femeie?

De ce ar fi mai uşor să fii bărbat?

Cred că e mai uşor să fii bărbat pentru că:

1. bărbaţii sunt mai relaxaţi
2. mintea lor nu complică lucrurile inutil, şi mai ales,
3. au autoritatea by default să ia decizii şi să schimbe lucrurile.

Note:

• Nu sunt nemulţumită de ceea ce sunt. Vreau să învăţ însă cum să-mi fac viaţa mai uşoară.
• Cred cu tărie că Dumnezeu i-a dat bărbatului rolul de a conduce. E în sângele lui. Nu cumva să mă acuzaţi că-s feministă!

M sau F ?

Piaţa Mireselor

În peisajul dezbaterilor 1 şi 2 despre nunţi de La pătrăţosu astăzi am primit un link.

http://marryourdaughter.biz

În traducere: http://căsătoreşte-tecufiicanoastră.afacere.

Al doilea şoc: vârstele viitoarelor mirese şi preţurile lor.

La descrierea serviciului spune aşa:
Serviciul Căsătoreşte-te Cu Fiica Noastră îi ajută pe cei care urmează tradiţia biblică de a aranja căsătoriile fiicelor lor.

Mărturiile foarte tinerelor neveste te lasă fără grai. Aici am început să mă întreb dacă totul e o glumă bine organizată, sau chiar se întâmplă aşa ceva undeva pe pământ. Toate spun cât de bine le este părinţilor din punct de vedere financiar, datorii plătite, case şi maşini noi… iar ultima este cireaşa de pe tort: “să fiu căsătorită la vârsta mea (acum am 16 ani) are multe avantaje, cum ar fi să am propriul meu card de credit”.

Au şi un link cu referinţele biblice care justifică afacerea.

[Tare curioasă sunt de reacţiile voastre.]

Simţuri

Odată ce ai gustat din viaţă cu Dumnezeu, ai mirosit aromele cu Dumnezeu, ţi s-au bucurat ochii împreună cu El, ai ascultat şi ai cântat în doi, nimic fără El nu îţi mai gâdilă simţurile.

Peisaje, arome, întâmplări, muzici…. dacă nu e cu tine, sunt toate degeaba. Ca o lume de plastic.

Ce bine că nu ne lasă să ne bucurăm fără să Îi recunoaştem mai întâi suveranitatea şi măreţia în viaţa noastră. Ce bine că sufletul meu este legat de cer în felul acesta. Ce bine că împlinirea mea e doar la umbra aripilor Tale.

Îţi mulţumesc, Doamne, pentru că It’s all about You.

Nu mult, cât să mă prindă timpul din urmă

Ce faci când rămâi fără cuvinte, fără rugăciuni, fără zâmbete, fără încurajări; fără resurse de orice fel…?

Am rămas aşa. De ce zicem “am rămas”?! E ca şi când ţi s-a terminat benzina. Când rămâi fără …… te opreşti din ceva ce făceai având ….. E clar. Am rămas în drum.

Ultimele zile au fost pline. De lupte, decizii, emoţii [gama întreagă], victorii multe, dar şi înfrângeri, neputinţă. Un ritm nebun. Prea puţin somn, prea puţin sport, dar mai ales prea puţin Cuvânt şi prea puţină Prezenţă.

Vreau să mă opresc. Mai ales din vorbit. Vreau să tac, se poate? Să fiu un spectator pe ultimul rând. Dar de fapt… m-am oprit. Fără să vreau. Epuizarea resurselor, ştiu.
Atunci mai stau un pic. Doar un pic, nu întârzii mult. Cât să mă prindă timpul  din urmă.

Ce alegi?

Ieri am fost pusă în situaţia de a alege. Am avut posibilitatea de a alege să merg la Bucureşti, la agenţia de acolo a companiei la care lucrez, sau să rămân aici.

Prima reacţie a fost entuziasmul plecării. Am adulmecat aerul de a fi pe cont propriu. Am prospectat toate avantajele… Euforic efectul.

Apoi am început să mă rog, să se roage alţii şi să mă consult cu prieteni. Am făcut o listă.

carieră independenţă

lucrare prieteni

Mi-am adus aminte. Mi-am adus aminte lucruri pe care Dumnezeu le-a pus în mine pentru momente ca acesta.
1. Pentru mine, locul de muncă este locul de unde vin banii, nu este viaţa mea.
2. Domeniul în care lucrez (programare) este temporar. Cred că Domnul m-a construit să fiu mult mai aproape de oameni, să ridic, să încurajez, să ajut la construirea caracterului (ucenicie, consiliere).
3. Viziunea pe care mi-a dat-o Domnul despre viaţa de familie, conţine imaginea unei soţii 100% dedicată familiei. Nu poţi avea soţ, casă, copii ulterior şi un loc de muncă 8-9-10 ore pe zi.

În plus, Domnul a pus în inima mea o povară pentru o anumită lucrare din biserică. Să plec acum ar însemna să îi dau foc.

Am luat decizia. Rămân.
E o decizie care mi-a dat pace. Şi nu pot decât să Îi mulţumesc Domnului pentru biserica extraordinară în care m-a aşezat, pentru slujirea pe care o pot face prin puterea Lui, pentru că mă foloseşte şi mă transformă. Şi să mă rog ca tot ce fac să fie o lumină, o cale pentru cei care vin după mine.

O, om!… ce mari răspunderi ai!
Tu vei pleca din lume!
Dar ce scrii azi, ce spui în grai,
ce laşi prin pilda care-o dai,
pe mulţi, pe mulţi mereu spre rai
sau iad o să-i îndrume.

Nerăbdătoare să aştept

Doar mind-blowing pot spune! Adică ceva care îţi aruncă mintea în aer. Aşa e Dumnezeul în care mă încred.

Sâmbătă am luat decizia să aştept. Nu o decizie entuziasmantă. O decizie necesară şi înţeleaptă, dar simţită ca ceva cu zimţi, ceva uscat ce te zgârie [ce-mi plac cuvintele astea cu z, ţ, g].

Ieri Cuvântul Lui mi-a vorbit despre răbdare, ca aşteptare calmă bazată pe certitudinea că Dumnezeu este în deplin control. Mi-a spus astfel că este atât de importantă decizia pentru El, încât mă încurajează să o ţin până la capăt, să mă bucur de aşteptare, pentru că El mă pregăteşte, El pregăteşte.

Astăzi de dimineaţă, meditaţia zilnică din Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi zice: “Dumnezeu care te cheamă să aştepţi”. Am făcut ochii mari, să fiu sigură că asta scrie. Da, EXACT acelaşi lucru.

În procesul luării unei astfel de decizii, totul pare ca o închidere, o limitare. După ce o iei… se deschide cerul.

Doamne, mi-e şi teamă să mă gândesc ce pregăteşti!

Acum sunt nerăbdătoare să aştept.

Conferinţa IMPACT - prima ediţie

La Braşov, la Biserica Baptistă Speranţa va avea loc in 22 septembrie conferinţa IMPACT cu tema “Făcând o diferenţă împreună”. Pastor invitat este Kevin Winemiller, care a vizitat de multe ori România împreună cu echipa de basket Crossfire.

Ne rugăm pentru transformarea inimilor, atât ale organizatorilor, cât şi ale celor ce vor participa. Cuvântul Lui să ne transforme.

Conferinţa este deschisă pentru oricine, taxa de participare fiind exclusiv pentru cei care vor să servească cina acolo.

Vă aşteptăm!

The Thief

The Thief - Brooke Fraser
Your eyes are full
Full of the future of us
The air changes as you look across
At me in that wondering way

It is as if
I knew you before we spoke
Do our hearts know something we don’t?
Conspiring, converging without giving us any say

CHORUS
You, sing me to sleep
Talk down my walls
Look through my windows as I wait
You could be the thief
I give the key to

You’re ruining me
With secrets and gestures and looks
With sonnets from second-hand books
Playing the chords in me nobody knew how to play

CHORUS

Bridge
It fits in your hand like water in rain
It unlocks our two different selves
And shows we are the same
Rather than wait `til I put me out for the taking
You’re breaking
You’re breaking
You’re breaking into my heart
And I’m letting you