Harul este paradoxal. Prima definiţie a harului pe care am învăţat-o în cadrul uceniciei: “A nu primi ceea ce meriţi”.
Dar principiul din Galateni 6:7 “Ce seamănă omul, aceea va şi secera.” spune altceva.
Suntem învăţaţi mai degrabă acest principiu, decât paradoxul harului: “Faptele tale, alegerile tale au consecinţe. Mâine vei culege roadele a ceea ce semeni astăzi. În ceea ce priveşte păcatul, trebuie să suporţi consecinţele, chiar dacă l-ai mărturisit şi te-ai întors de la el. Dacă cineva trece prin încercări, sigur are vreun păcat nemărturisit, şi le merită din plin.”
Aşa ne înstrăinăm de har, noi înşine, şi avem grijă să luăm şi pe alţii cu noi.
Funcţionează acest principiu în era harului?
comentarii recente