Lovituri dureroase
2007 octombrie 16
M-am simţit zilele trecute ca un câine bătut. Şi apoi am mai primit nişte şuturi. Nu lucruri grave, dar bine plasate.
Durerea mea era foarte reală. În schimb, analizate la rece, separat, motivele erau minore. Dar au acţionat ca triggere, au adus din străfunduri sentimente şi frustări vechi, au rupt coji de pe răni în vindecare. Eram cumva între a-mi plânge de milă şi a mă revolta.
Cum confrunt pe cineva cu durerea pe care mi-a provocat-o, fără să greşesc? Ce e de făcut ca să nu păcătuiesc împotriva persoanei şi împotriva lui Dumnezeu? Şi totuşi, cum să Îi fiu pe plac lui Dumnezeu fără să îmi neg durerea acută?
Stimata prietena
Durerea este mereu reala. Este un semn divin de avertizare pentru a nu ne distruge. Trebuie sa ne retragem. Durerile pe care le simti organic in urma diverselor situatii neplacute din viata au un rol bine stabilit, acela de a te indemna la introspectie.
In intelegerea mea, nu trebuie sa confrunti pe acel “cineva” cu durerea pe care ti-a provocat-o. Ai gresi oricum. Simpla ta deschidere in fata loviturii primite te-a facut superioara actului in sine. Ai fost un fruct divin.
Ca sa ii fii pe plac lui Dumnezeu nu trebuie sa iti negi durerea acuta. Fervorile care iti mistuie interiorul reprezinta secretul tau tocmai cu… Dumnezeu.
Dan Spaniard
http://www.sincolores.com
problema mea este ca ii lovesc pe oameni si fara sa vreau, iar abia mai tirziu imi dau seama…si cind primesc lovituri, pregatesc imediat contraatacul…sint mai rau decit am crezut (am descoperit azi)…
asta era un fel de confesiune, dar este frectie la picior de lemn, cred…
Dan, şi atunci rămâne vindecarea doar în seama lui Dumnezeu? Relaţia se poate vindeca fără mărturisire şi iertare, fără confruntarea cu motivele care au iniţiat durerea? Făcând aşa, nu îţi asiguri o revenire a aceleiaşi dureri?
Andrei, cum ai descoperit tocmai azi (ieri)? Dacă se poate spune.
Contraatacul şi rănirile de care spui, nu sunt doar simptome ale unor răni nevindecate, lovite din nou?
Oare este cineva care sa nu fi avut astfel de probleme? Nu cred… Am pacatuit impotriva celui care m-a ranit, am dat, am tipat, m-am razbunat si rana tot nu s-a vindecat, mai rau m-am afundat. Am strigat la Dumnezeu sa-mi faca dreptate, pentru ca eu ma credeam cel ranit si tot nu ma vindecam… Toata lupta aceasta a durat multe luni. Din fericire, am obosit, am ramas fara alternative si m-am oprit. Mi-am vazut pacatul si rautatea din inima mea. “Doamne imi recunosc neputinta de a face bine, de a ierta, de a vindeca. Nu stiu ce sa mai fac! Asa ca, ia tu problema in mana Ta si rezolva Doamne. Vindeca-ma Doamne.” Si minune: Dumnezeu a inceput sa vindece.
Acum nu mai incerc sa inteleg si sa ma intreb “De ce?”, “Chiar meritam asta?”, “Sunt chiar asa de rau?”. Nu mai are rost, pentru ca raspunsurile acestea sunt la Dumnezeu si acum El se ocupa de rani, El vindeca si El imi da alinare. Eu acum stau linistit si ma bucur de ingrijirea Lui. Domnul este medicul sufletului meu si poate fi al oricarui Il cheama.
Amin, Radu… El vindecă într-adevăr. E minunat când îţi dai seama că durerea a dispărut.
Şi totuşi, eu vorbesc de rănile care se tot rup şi sunt făcute din nou şi din nou… Nu este şi responsabilitatea celor dragi să se îngrijească de ele? Să fie mai atenţi în zonele respective cu noi?
Şi responsabilitatea noastră de a fi transparenţi şi de a cere şi protecţia lor?
O rana care se tot rupe, nu cred ca e vindecata. Eu vreau o vindecare definitiva si completa. Vreau acest lucru din toata inima si nimic altceva! Aceasta cred ca e si solutia ta. Daca esti vindecata, e adevarat ca ramane un semn de care iti aduci aminte, dar nu mai e nici o rana care sa fie redeschisa. Cei dragi pot manifesta grija si protectie fata de noi, dar si ei sunt oameni, nu mai pot astepta compasiune din partea lor… nu mai am cum. Prefer sa apelez la Dumnezeu si nu la oameni. Chiar si fara vrerea lor, ei te pot rani. Nu poti sta asa expusa.
Mergi la sursa si intelege de ce rana ta nu s-a vindecat! Iti mai pare rau de ceva? Crezi ca ai mai putea spune ceva? Crezi ca ai mai putea face ceva? Tu singura stii… Dar nu mai amana vindecarea completa a ranilor tale.
Aseară parcă mi s-au deschis ochii brusc. Are vreun rost supra-analiza asta?
Soluţia cred că este mult mai simplă: să le las în seama Domnului pe toate, şi eu să îmi văd de ceea ce e de făcut. Nu mă ajută deloc contemplarea rănilor.
Draga Ioana,
Aseara citeam Psalmul 32, in special versetele 6-8, unde adevarata speranta si mangaiere se adevereste a fi inaintea Tatalui Ceresc.
Astazi m-am intalnit cu un student crestin si care se afla in aceasi situatie. Este important sa identificam si sa localizam cu exacitate de unde vin aceste lovituri, iar mai apoi sa aplicam principile Psalmului 32.
Cu dragoste in Cristos Isus,
Cosmin, Belfast (Esti in rugaciunile mele!)
Mulţumesc, Cosmin! Psalmul 32:8 este versetul meu preferat. Domnul aduce acest verset în viaţa mea din nou şi din nou
Îngrijorările noastre cu privire la răni, decizii… demonstrează doar cât de puţin ne încredem practic în Dumnezeu. Este oare ceva prea greu pentru Domnul?
Dumnezeu, numai El poate vindeca rănile, şi tot El poate să lucreze în inimile celor ce ne lovesc, să conştientizeze răul pe care n-il fac şi să se pocăiască.
Psalmul 119.28 ”Îmi plânge sufletul de durere: ridică-mă, după Cuvantul Tău!”
Vedem ca şi psalmistul apelează numai la Dumnezeu, se bazează numai pe Cuvântul Său. Iar David in Psalmul 62.1, ce încurajator vorbeste: ”Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul.”
Domnul sa te binecuvinteze!
nu trebuie sa va lasati intimidati de copii mai mari si sa-i lasati sa va loveasca,voi trebuie sa va rugati domnului ISUS HRISTOS si el va va ajuta in nevoi. credeti in ISUS din toata inima si credeti ca doar el va poate ajuta,rugativa sa va ajute.SI cand cineva se ia de voi ridicati privirea spre cer si cereti ajutorul si el va va raspunde la rugaciune.domnul ISUS sa fie cu voi cu toti