Cum anume?

Versetul meu preferat spune: “Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.” (Psalm 32:8)

Cum ne călăuzeşte Domnul? Ne rugăm ca El să ne arate care este următorul pas… “Să accept jobul ăsta sau nu?”, “Să mă întâlnesc cu persoana asta sau nu?”, “Cum să mă port faţă de ea?”, “Să mă implic în lucrarea asta?”, “Să vorbesc sau să tac?”… Ne rugăm şi postim, le spunem şi altora să se roage şi să postească împreună cu noi.

Cum vine călăuzirea? Versete, predici, cărţi, persoane, circumstanţe, gânduri… Când prin toate Domnul spune acelaşi lucru, înseamnă că ne călăuzeşte în direcţia respectivă.

De câte ori însă am luat deja decizia în inima noastră, şi nu mai contează ce ne spune Domnul? Ne rugăm doar pentru a primi confirmare pentru o decizie pe care am luat-o de capul nostru deja… Venim cu o inimă vicleană înaintea Domnului, spiritualizăm procesul de căutare a călăuzirii, pentru a ne linişti inimile…

Cum ştiu că ceea ce eu înţeleg că este călăuzire din partea Domnului, nu este de fapt de la mine? Cum ştiu că sunt călăuzită de El şi nu de dorinţele mele?