Dacă aţi colindat librăriile creştine, sigur aţi văzut cărţile lui Josh McDowell: Secretul artei de a iubi, Generaţia înstrăinată, Manual de consiliere a tinerilor şi altele.
M-am uitat cu teamă pe siteul oficial dedicat vizitei lui în România, imaginându-mi nişte preţuri de intrare foarte mari.
Surprise! La ambele evenimente, din 11 şi 12 aprilie, Conferinţa pentru părinţi şi profesori şi Conferinţa Let’s Talk (Differently) About Sex intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile în sală!
În program mai sunt şi alte întâlniri:
Joi 10 Aprilie Josh McDowell va fi prezent la întâlnirea pastorilor de la Sovata.
Vineri 11 Aprilie va avea loc o întâlnire cu oficialităţi în Bucureşti (parlamentari, politicieni, funcţionari publici cu competenţe în domeniul educaţiei).
Sâmbătă 12 aprilie conferinţă pentru lideri din biserici.
Să ne rugăm pentru fiecare întâlnire; pentru vestirea Cuvântului lui Dumnezeu cu putere; pentru destinaţii schimbate; pentru reaprinderea viziunii în bisericile noastre, în lucrarea cu adolescenţii.
E clar ca nu!
Suntem departe de “ceva evanghelic cu impact naţional”.
Mult prea departe.
De ce e atât e clar?
Chiar asa…de ce suntem departe si de ce clar?
De ce atat de clar?
Probabil pentru ca ca nu avem capacitatea de a ne unii si de a primii de la Dumnezeu o “viziune” pentru romania.
De ce atat de departe?
pentru ca nu se intampla ceva evanghelic cu impact judetean.
Inca orgoliile sunt prea mari pentru astfel de lucrari.
Eu în articol mă refeream în primul rând la evenimentul “Josh McDowell”.
Este o oportunitate prin care Dumnezeu poate lucra la nivel naţional, atât prin întâlnirile cu oficialităţile, cele cu pastorii şi lucrătorii de tineret, cât şi cu adolescenţii, tinerii, părinţii şi profesorii. În doar câteva zile toate aceste categorii sociale vor auzi glasul lui Dumnezeu.
Cred că acesta este scopul vizitei fratelui Josh McDowell în România.
Şi dacă trebuie ca Dumnezeu să aducă o persoană cu un nume greu ca să se facă auzit… se pare că El face şi asta
Poate e un wake-up call pentru noi, să facem ceva cu ce avem, să ne facem glasul auzit, la nivel local cel puţin.