“Floarea, floarea mea a murit”

m-am intors de la calculator sa vad ce e asa de grav

si s-o vad pe Andreea cu ghiveciul in mana.

Da, intradevar a murit floarea.

Dar nu era prima floare, si probabil ca era cel mai nesemnnificativ lucru care nu rezista la noi in casa.

pentru mine asta era un moment amuzant, dar uitandu-ma la Andreea, am incercat sa-mi ascund zambetul. Era asa de trista, asa ca nu puteam decat sa fie alaturi de ea in “tragedia” asta.

Dupa ce am epuizat intrebarile cum, de ce, si care-i faza, etc..,

tot cu floarea in mana, am fost rugata sa fac ceva.

ok, nu ca mi-ar fi pasat atat de mult, dar chiar nu ma pricep la flori , habar nu aveam ce puteam sa-i fac.

Singura idee care mi-a venit a fost sa ma rog.

So, pentru prima data in viata mea, am stat langa o floare …..si m-am rugat

 ……..pentru floare . Doar Domnul si cu mine stiam cat de “serioasa” eram in ceea ce spuneam.

Andreea a dormit cu floarea (ofilita)  langa pat. Nu stiu , poate chiar s-a asteptat sa ma rog cu credinta.

Dimineata floarea aceeea a fost primul lucru pe care l-am vazut. Am strigat la Andreea sa se trezeasca si sa se uite si ea la floarea ei.  Pentru ca era in viata . Domnul a inviat-o.

Si a fost o placere sa vad bucuria si recunostinta Andreei, si sa stie ca Dumnezeu o iubeste intradevar.

Daca Domnul ma aude cu o floare, nu ar trebui sa aduc inaitea Lui si celelate lucruri care nu mai merg din casa mea…,. sau viata mea?!“

Cu acceptul prietenelor mele, implicate în această minune, am publicat acest email.