Ce spun de fapt vorbele noastre?

2008 iunie 3
by Ioa

Despre ce vorbeşti cel mai mult?

Şcoală? Haine? Maşini? Campionatul European de Fotbal? Roland Garros?
Poker? Promovări şi măriri de salariu? Despre alţii? Despre mine? :P

De ce vorbim despre ce vorbim? Pentru că ne interesează subiectele? Sau pentru că vrem să ascundem ceea ce ne interesează de fapt? Vrem să ne camuflăm durerea discutând cu nonşalanţă despre tot felul de lucruri?

Despre ce ai vrea să vorbeşti cel mai mult? Ce cuvinte ai vrea să strigi din toată inima…. dar te iau fiorii când te gândeşti că ar putea auzi altcineva? De ce?

Ce s-ar întâmpla dacă…

Ce s-ar întâmpla dacă am spune ceea ce vrem cu adevărat să spunem? Dacă atunci când ne întâlnim cu prietenii le-am spune ce gândim de fapt. Dacă le-am spune prietenilor să se roage pentru cele mai fierbinţi cereri pe care nu le putem rosti. Dacă la biserică în loc de studii şi păreri personale despre întâmplările din Biblie, am spune prin ce trecem de fapt: ce gânduri se bat în capul nostru noaptea şi nu ne lasă să dormim; ce planuri avem, ce ne dorim foarte mult să facem. Suntem din ce în ce mai formali. Din ce în ce mai deştepţi. Şi din ce în ce mai alienaţi. Unii de alţii şi de noi înşine. Şi de Dumnezeu.

Măcar lui Dumnezeu spune-i ce e de fapt în mintea şi în inima ta. El nu va râde de tine şi nu te va respinge orice I-ai spune. Strigă către El că nu înţelegi. Ţipă că vrei mai mult, şi că nu, nu eşti mulţumit cu viaţa ta, chiar dacă te prefaci faţă de ceilalţi. Chiar dacă te simţi vinovat de ceea ce spui, scoate tot afară.

Nu te ţine pe tine însuţi prizonier. Nu te trăda pe tine însuţi înnăbuşindu-ţi dorinţele, frustrările, visele. E ca un vulcan căruia încerci să îi pui capac…

Ce spun de fapt vorbele tale? Prietenilor tăi şi lui Dumnezeu?

Ce ai vrea să spună vorbele tale? Prietenilor tăi şi lui Dumnezeu. Începe cu El. Şi încearcă şi cu ei.

5 Responses leave one →
  1. 2008 iunie 5

    Uneori te mai intereseaza si ceea ce nu este important, face parte din natura umana, este o defulare a intelectului.

  2. 2008 iunie 5
    RaduG permalink

    Ce spun? Spun multe şi nu toate au consistenţă din păcate. Am devenit cu toţii experţi în arta comunicării şi am învăţat să ne exprimăm înaintea lui Dumnezeu şi a prietenilor… mai bine zis am învăţat să mascăm adevăratele trăiri din adâncul sufletului nostru.

    Când am citit postul tău mi-au venit în minte 2 versete:

    Iacov 5:16 “Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.”

    Galateni 6:2 “Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veţi împlini astfel Legea lui Cristos.”

    Este scris şi totuşi nu facem! Să-L linguşesc pe Dumnezeu nu mai pot, să-I iau apărarea nici atât, să-L laud când sunt răzvrătit nu îndrăznesc, tot ce pot face e să-mi deschid inima înaintea Lui şi să-I spun direct ce mă apasă.

    Lui Dumnezeu mă rog prin credinţă, dar care sunt oamenii de lângă mine cu care vorbesc cu cărţile pe faţă? Nu sunt mulţi… am doar doi şi-i preţuiesc mult. Adevărata eliberare am simţit-o când mi-am mărturisit păcatele unui prieten de nădejde şi de atunci se tot roagă pentru mine. Şi el şi-a mărturisit păcatele înaintea mea şi ne purtăm povara unul altuia în rugăciune.

    Nu-i uşor să te deschizi faţă de ceilalţi pentru că, mai întâi, trebuie să-ţi învingi frica că-şi vor schimba părerea despre tine. Până la urmă, imaginea mea e cea care-mi devine povară.

    Aş vrea Ioana să zic la grupurile de rugăciune ce e în mintea şi în inima mea, dar nu ştiu cât de bine le-ar face. Îmi caut prietenii cu care să port povara. Nu toţi sunt potriviţi şi mulţi ar putea fi zdrobiţi. E nevoie de înţelepciune şi eu cred că Dumnezeu îi apropie pe cei pot “căra” poveri împreună.

    Vreau să spun în fiecare clipă ceea ce sunt… minciuna nu are loc în viaţa noastră.

  3. 2008 iunie 13

    Da, Radu… eu încă mă rog pentru o persoană faţă de care să mă pot deschide cu cele mai adânci poveri… să pot scoate la lumină bolovanii de pe fundul sacului, care atârnă cel mai greu. Mă bucur că ţie ţi-a dat Domnul astfel de prieteni :)

  4. 2008 iunie 16
    RaduG permalink

    Un mic indiciu Ioa: prietenul pe care-l cauti si care e potrivit pentru tine e unul care are si el bolovani cel putin la fel de mari ca ai tai. Dumnezeu sa te indrume :)

  5. 2008 iunie 30

    CU Radu …viata de crestin este asa de usoara cand il ai in preajma.
    Domnul sa te imbrace cu har si slava.

Leave a Reply

Note: You can use basic XHTML in your comments. Your email address will never be published.

Subscribe to this comment feed via RSS