O mândrie după voia lui Dumnezeu

Mândria în sensul arogant, o cunoaştem, şi ne rugăm să ne păzească Domnul de ea. Dar Isak Dinesen, în cartea “Out of Africa”, vorbeşte despre un alt fel de mândrie. Una bună. Una pe care fiecare copil al lui Dumnezeu ar trebui să o aibă.

Mândria este credinţa în intenţia pe care a avut-o Dumnezeu atunci când ne-a creat. Un om mândru este conştient de această intenţie şi aspiră să o realizeze. El nu aspiră spre fericire sau confort, ce pot fi irelevante pentru intenţia lui Dumnezeu în ce îl priveşte. Succesul lui este planul lui Dumnezeu, dus la bun sfârşit cu succes, şi el este îndrăgostit de destinul său.
Oamenii lipsiţi de mândrie, nu sunt conştienţi de ideea pe care a avut-o Dumnezeu atunci când i-a creat, şi uneori te fac să te îndoieşti că a existat vreodată ideea, sau te fac să crezi că dacă a existat, s-a pierdut, şi cine să o găsească din nou? Ei ajung să accepte drept succes ceea ce alţii garantează că este succesul, şi să-şi aprecieze fericirea, şi chiar şi pe ei înşişi, după cursul zilei.

De multe ori am crezut că smerenia înseamnă să umbli cu nasul în praf, şi să nu ridici ochii de-acolo. Satana ne aduce aminte mult prea des că nu suntem nimic, prin noi înşine. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne-a răscumpărat şi ne-a dat o identitate nouă, un destin veşnic. Cred din toată inima că putem merge cu capul sus şi cu cerul oglindit în ochii noştri.

Suntem idei ale Dumnezeului Creator.