Trăieşti?
Cât de uşor suntem infăşuraţi şi răsuciţi, învârtiţi şi amăgiţi, manipulaţi şi deformaţi de Tatăl Minciunii. Bombardaţi 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână… dar nu gălăgios şi evident. Ci subtil, senzual, seducător, tiptil, câte puţin, cu lucruri pozitive. Nu va veni la noi, care suntem “creştini” strigând în gura mare: “Dumnezeu nu este bun!”, dar ne va manipula ca să ajungem la concluzia asta singuri şi să trăim crezând-o.
Tatăl Minciunii vine într-un mod plăcut firii noastre pământeşti. Ştie ce ne place şi oricum lumea în care trăim este orientată pe plăcere. Ascultăm predici, de peste tot şi de oriunde. Ascultăm muzică. Citim cărţi de tot felul de autori, scrise cu limbaj creştin. Citim bloguri pe care oricine poate scrie orice părere are despre Cuvântul lui Dumnezeu. Şi periodic, ni se lipeşte mintea de câte un slogan, o formulare, o idee care sună chiar bine, o alăturare de termeni opuşi, o construcţie simetrică, sau o comparaţie cu ceva ce admirăm. Imediat, facem loc acestei idei în mintea noastră, îi urăm bun venit şi o instalăm confortabil pe canapea. Avem o nouă achiziţie, extraordinară, gata să fie fluturată la următoarea întâlnire de părtăşie, cu un aer smerit pe care ştim de unde să îl afişăm.
E ceva greşit aici?
Foarte!…Tatăl Minciunii aşa ne îndepărtează de Cuvântul Adevărului. E mult mai plăcut să asculţi nişte predici în care mai sunt şi ilustraţii şi glume. Şi în Biblie nu explică aşa de frumos viaţa lui David ca în cartea pe care o citeşti… chiar înţelegi mai bine din cărţi ce a vrut să scrie Dumnezeu acolo.
Încet, dar sigur, ajungem să “…avem ca loc de scăpare neadevărul şi ca adăpost minciuna!” (Isaia 28.15)
“Cum mă afectează asta?” întrebi… Mai întâi, care e diferenţa dintre aceste minciuni pe care le asimilăm zilnic, şi Cuvântul lui Dumnezeu? Este diferenţa dintre minciună şi Adevăr, dintre întuneric şi lumină, dintre moarte şi viaţă:
Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii. (Evrei 4.12)
Minciunile celui rău ne construiesc un culcuş confortabil pentru firea noastră pământească, pentru pornirile noastre egoiste, pentru o stare de “E bine şi-aşa… nu sunt eu chiar aşa de rău.” Cuvântul viu al lui Dumnezeu, aplicat de Duhul Sfânt la viaţa noastră, ne transformă tot mai mult în asemănarea cu Domnul Isus.
Pe ce este bazată viaţa ta? Ideile după care trăieşti, sunt vii? Ai putere? Bucurie? Eşti transformat în feluri în care doar Dumnezeu te poate transforma? Când te uiţi în urmă, la ultimele luni din viaţa ta… ai crescut? Te-ai maturizat? Sau încă te lupţi cu păcate vechi pe care le numeşti acum “obiceiuri”? Te învârţi în cerc sau urci din slavă în slavă? TRĂIEŞTI? Sau ţi s-a dus vestea că trăieşti, dar de fapt eşti mort? (Apocalipsa 3.1)
Alegi cărţi sau predici mult mai uşor decât alegi Cuvântul scris al lui Dumnezeu? Iubeşti Cuvântul Lui? Te bucuri să Îl descoperi? Îl strângi în inima ta?
O, de ar ţinti căile mele la păzirea orândurilor Tale!… (Psalm 119.5)
Eu voi umbla în Adevărul Tău. (Psalm 86.11)
Adevarul pe buzele satanei nu are nici o valoare. Adevarul este o persoana, nu o idee. Este Domnul Isus Christos. Sa umblam in Adevar in El.amin
Ideea ca trebuie sa punem pe primul loc Cuvantul Domnului in detrimentul cartilor si predicilor ascultate de pe cd uri sau de pe site uri este corecta.Dar faptul ca o carte, sau o predica fac parte din minciuna, sau din arsenalu celui rau este prea simplist explicata. Si as fi vr4ut o aplicatie si o exemplificare mai serioasa.
@sorin: Intenţia mea a fost să atrag atenţia asupra faptului că luăm de-a gata idei din predici şi din cărţi care nu sunt adevărate, bazate pe Cuvântul lui Dumnezeu, ci adaptări ale unui verset, speculaţii, deducţii psihologice, care nu au nici o legătură cu procesul sfinţirii.
De exemplu, despre consiliere:
— adevărul: Consilierea este o parte din viaţa creştină, şi se realizează prin biserica locală, prin predicarea Cuvântului, prin rugăciune, părtăşie, studiu biblic, om la om sau în grupuri. Fiecare creştin are datoria de a face consiliere, pe măsură ce se maturizează.
— minciuna: Consilierea nu are legătură cu biserica, ea se face de către psihologi sau psihoterapeuţi, pregătiţi special pentru aceasta.
În practică vom găsi mai degrabă o combinaţie între folosirea Scripturii şi consilierea “psihologică”. Această infuzie a psihologiei în învăţătura bisericii a dus la estomparea graniţei dintre modificarea comportamentului şi sfinţire. Umblăm la frunzele pomului, încercând să îl facem să arate bine, în loc să umblăm la rădăcină, pentru a-l face sănătos şi roditor.
Acum vorbim despre imagine de sine, codependenţă, abuz emoţional, criza vârstei mijlocii, aşteptări neîmplinite… şi le numim “infirmităţi ale sufletului”. Nu sunt ele doar semne ale egoismului?
Mă gândesc şi la alte exemple…
Dacă îi spunem boală, avem nevoie de tratament. Dacă îi spunem păcat, avem nevoie de pocăinţă.
Acum am inteles, si iti multumesc.