O cale mai bună sau o caricatură?
Credincioşii dintr-un oraş constituie societatea credincioasă din oraşul respectiv. Oamenii care nu fac parte din societatea credincioasă privesc la cei din această societate pentru a vedea o viaţă împlinită, o societate care funcţionează, o cale mai bună. Şi îi apucă râsul. Pentru că în faţa lor este o caricatură:
1. Între noi nu este dragoste, nici măcar firească.
2. Nu avem dragoste pentru cei “de-afară”. Suntem aroganţi. Ne uităm de sus la “păcătoşi”. Şi ei simt că ne considerăm superiori lor.
3. Nu avem maniere, dar avem pretenţii. Considerăm că suntem pocăiţi şi e destul. Nu trebuie să mai fim şi bine-crescuţi.
4. Suntem inculţi. Puţini sunt cei cu o cultură literară sau muzicală. Ne mulţumim cu mersul la biserică şi ieşitul în oraş de după.
5. Suntem nefericiţi din cauza regulilor de organizare internă, pe care oricum le fentăm. Nu facem lucrurile pe care le fac ei, dar mergem foarte aproape de linia de demarcaţie.
6. … 7. ………………………………………….
Oamenii ne văd ca pe nişte spălaţi pe creier, cu atitudine de superioritate, nefericiţi încercând să respectăm nişte reguli stupide.
Putem aduce argumente că nu este aşa. Dar asta nu schimbă felul în care suntem percepuţi de cei din afară. De unde ştiu ei ce nu suntem şi ar trebui să fim? De ce se uită la noi pentru răspunsuri? De ce ne înfigem capul în nisip şi refuzăm să fim lumină şi sare? De ce suntem o caricatură?
“De ce se uită la noi pentru răspunsuri?”
Pentru ca sunteti in majoritate si pentru ca sunt momente in care n-avem de unde sa gasim raspunsuri
Oricum, wow. Cred ca lumea ar fi mult mai buna daca mai multi oameni ar gandi ca tine.
Suntem în majoritate? Cum?
http://www.adherents.com/Religions_By_Adherents.html
Tot e ceva ca iti dai seama de problemele astea si iti pui intrebari.
@ Petru… vorbesc de oamenii credincioşi care şi-au pus credinţa în jertfa Domnului Isus de pe cruce, care chiar cred ce scrie în Biblie şi trăiesc fiecare zi încercând să împlinească voia lui Dumnezeu. Nu cei care îşi spun doar creştini.
@vifordanapraznic: e ceva, dar nu e destul. Dacă punem standardul jos, dacă ne comparăm cu alţii care nici nu merg pe la biserică, începem să ne simţim sfinţi. Dar standardul Îl pune Dumnezeu. Şi chemarea Lui e foarte clară.