Ce întrebări îţi pui?
Ce să mănânc astăzi? Cu ce să mă îmbrac? Ce fac diseară? Oare cine va predica duminică? Am destui bani să merg în tabără? Dar oare o să fie fain? Ce carte să mai citesc? Are rost să citesc?
Mintea noastră lucrează mereu. Îmi place să mă opresc din iureşul de gânduri şi decizii zilnice, din ritmul ameţitor în care se succed orele, săptămânile, anii, şi să îmi pun intenţionat nişte întrebări mai consistente.
Întrebarea de ieri însă m-a speriat. “Doamne, mai eşti cu mine? Dar… mai sunt eu cu Tine?” Dincolo de comportamentul de creştin, de activităţile specifice pocăiţilor, practic, dincolo de stilul de viaţă creştin, ce rămâne? Suntem bine cu Dumnezeu cu adevărat?
Ce înseamnă să fii cu Dumnezeu şi El să fie cu tine? Cum poţi şti dacă El este cu tine? Ce înseamnă de fapt părtăşia Duhului Sfânt? Poate fi doar o impresie, un sentiment… doar de atâtea ori ne-am înşelat, crezând că Dumnezeu vorbise…
… nu stim daca El este cu noi, credem insa cu tarie si vrem sa fim asa cum a fost si este El… intrebari profunde… insa sunt convins ca Dumnezeu se ‘desparte’ incomparabil mai greu de noi decat noi de El. si chiar atunci cand noi ‘nu suntem’ cu El, Dumnezeu totusi este cu noi… gata, mi-am incheiat mica predica