Zilele trecute l-am întrebat pe Domnul [pe un ton mai revoltat, recunosc] ce se întâmplă cu familiile creştine. De ce devine divorţul atât de răspândit în bisericile creştine? De ce relaţiile dintre fete şi băieţi, în biserici, sunt pline de amăgiri, dezamăgiri şi răni adânci? De ce auzim atât de des replica: “Am crezut că e aşa şi aşa, dar m-am înşelat.” Ce nu funcţionează? Mulţi mimează bine creştinismul, dar sunt morminte văruite. Cum poţi fi sigur de ceva în lumea în care şi creştinismul devine relativ?
Domnul mi-a răspuns, pe un ton mai puţin revoltat decât al meu.
În primul rând, El ne-a dat o libertate extraordinară. De a alege. Suntem atât de liberi încât putem alege să mergem în iad. Suntem atât de liberi încât putem alege să începem o relaţie, şi chiar să ne căsătorim cu cine vrem noi. El nu ne va opri, nu ne va călca în picioare voinţa. În dragostea Sa, ne îndeamnă, ne călăuzeşte, ne arată ce să facem. Dar decizia este a noastră. Ascultăm de El sau de inima noastră?
comentarii recente