Tag Archives: Sport

Refocus: I am a runner!

runner

Odată cu iniţiativa TOTB: Primul maraton. De ce? mi-am adus aminte de postul de mai jos, publicat toamna trecută… Ţinta rămâne, voi pleca în concediu dar voi continua să mă antrenez. În toamnă, prima competiţie!!! 🙂

––––––––––-

Îmi place să fac sport. Am practicat mai multe sporturi, dar nu intens: patinaj, înot, schi, tenis de câmp. De plăcere am jucat baschet şi am mers cu rolele. Am urcat munţi. Am avut şi abonament la sală de câteva ori. Dar tot timpul am crezut că nu am rezistenţă fizică.

Citește în continuare

Anunțuri

I am a runner!

Îmi place să fac sport. Am practicat mai multe sporturi, dar nu intens: patinaj, înot, schi, tenis de câmp. De plăcere am jucat baschet şi am mers cu rolele. Am urcat munţi. Am avut şi abonament la sală de câteva ori. Dar tot timpul am crezut că nu am rezistenţă fizică.

runner

În aprilie 2008 am început să alerg. Există un loc excelent în Braşov, pe stadionul Liceului Sportiv, la poalele Tâmpei, literally. Mai ales că se aleargă pe o suprafaţă soft, pe zgură, nu pe asfalt. O tură de teren, pe primul culoar al pistei de alergare, are o distanţă de 300 m.  Prima oară am rezistat 3 ture 🙂 Treptat am crescut numărul de ture. Prima victorie a fost când am alergat 4.5km (15 ture) fără oprire. În august 2008, după 3 luni de când am început, am alergat pentru prima oară 10km. Extraordinară senzaţie!

După o pauză pe durata sezonului rece, am început din nou să alerg în primăvara acestui an.

În urmă cu 3 săptămâni, un coleg de la GlaxoSmithKline (GSK) m-a întrebat ce sport am făcut. „Mai multe. Din păcate nici unul de performanţă. Acum alerg.” Am descoperit astfel că este maratonist, pasionat. M-a rugat să îl înlocuiesc în echipa GSK de ştafetă de la Maratonul Internaţional Bucureşti, pentru ca el să participe la cursa individuală (42,195 km). Wow!!! 🙂 Prima competiţie. Fiecare din cei 4 membri ai echipei trebuie să alerge 10,548 km.

Am început să mă antrenez pentru 10.5km, de 3 ori pe săptămână. Cu mult entuziasm. Săptămâna trecută am reuşit să alerg distanţa în 1:07 🙂

Şi m-am accidentat. Wow… 😦 Prima accidentare, înainte de prima competiţie. Durere în spatele genunchiului drept. Nu mai putea face extensia completă a piciorului în alergare, şi nici în mers normal. În plus, au apărut şi dureri de spate.

Acum, după 4 zile de repaus, masaj şi BenGay, încă am dureri. Nici nu se pune problema să mai particip duminică la maraton. Luni am programare la ortoped.

Oricum, acesta este începutul doar 🙂 Sunt virusată. Vreau să alerg!!! Zilele astea de repaus sunt un chin. Dar aşa s-a născut visul de a alerga la maraton, cursa individuală de 42,195 km. Peste doi ani, dacă mă ajută Domnul.

I am a runner!


Fair-play cu forţa

Dacă nu funcţionează bunul simţ în mod firesc, ca în alte ţări bine-crescute, încercăm să îl învăţăm târziu, cu forţa. De ieri, jucătorii de fotbal sunt obligaţi să îşi aplaude adversarii la sfârşitul meciului. Va fi mai greu pentru unii, mai uşor pentru juniori probabi. Eu vreau să îl văd pe Ganea la prima acţiune de acest fel 🙂

Ştirea de pe hotnews.ro:

Comitetul Executiv al federatiei Romane de Fotbal (FRF) a adoptat, joi, 6 august 2009, un nou articol in Regulamentul Disciplinar, prin care jucatorii sunt obligati sa-si aplaude adversarii la sfarsitul meciului.
„In vederea incurajarii respectarii principiilor de conduita prevazute de art.3 din prezentul Regulament, in cadrul jocurilor oficiale desfasurate in competitiile organizate de FRF/LPF, jucatorii echipei gazda sunt obligati ca, la sfarsitul jocului, dupa fluierul final al arbitrului, sa se aseze pe doua linii langa intrarea in tunelul de acces la vestiare (in dreapta si in stanga acesteia) si sa aplaude prestatia adversarului. Respectarea acestor reguli va fi verificata de arbitrul jocului, acesta urmand sa faca mentiuni despre neindeplinirea obligatiilor amintite mai sus in raportul de arbitraj”, se arata in noul Regulament Disciplinar, publicat pe site-ul oficial al FRF.

In caz contrar, jucatorii vor fi amendati: „Nerespectarea dispozitiilor de mai sus constituie abatere disciplinara si se sanctioneaza cu penalitate sportiva intre 5.000 si 50.000 lei”.


Rebecca Soni

Rebecca Soni s-a născut pe 18 martie 1987 în Freehold, New Jersey. Ea deţine recordul mondial la 100m şi 200m bras. Părinţii ei, Péter şi Kinga Sőni au emigrat din Cluj în anii ’80.

În urmă cu două zile, în 28 iulie 2009, Soni a câştigat medalia de aur la 100m bras cu un timp de 1:04.93, după ce în semifinale a stabilit un nou record mondial cu timpul de 1:04.84, fiind prima femeie care a obţinut un timp sub 1:05.

Primul timp înregistrat la această probă a fost 1:20.3 în 20 iulie 1958.

Way to go, Rebecca!


Constantin Popovici

Născut în 1988, a început să înoate la vârsta de 6 ani. Are o soră, Corina Popovici, cu un an mai mare decât el. Amândoi fac parte din Lotul Naţional de Seniori – Sărituri în apă. Amândoi sar de la 10m, individual. Corina sare şi sincron de la 10m, împreună cu Ramona Ciobanu.

Constantin (sau Costel) Popovici a ocupat locul doi la Campionatele Mondiale de Nataţie, locul doi la Cupa Europei şi locul trei la Marele Premiu al Italiei.

Anul acesta, la Campionatele Mondiale de la Roma, el s-a clasat pe locul 8 la sărituri în apă de pe platforma de 10 metri.

Cum se antrenează? Pe uscat, într-una dintre sălile Complexului Lia Manoliu, la doi paşi de bazinul de sărituri aflat în paragină de zece ani. Platforma sa este de fapt o ladă, iar apa este din burete.

„E greu de spus cât timp mă antrenez în apă, perioade mici, trei săptămâni în ultimul an. E greu cu orientarea în spaţiu dacă nu sari în apă”, a declarat Constantin Popovici.Singurele bazine din ţară cu platformă sunt la Sibiu şi în Bacău, dar asta ar însemna să stea departe de familie tot anul. Aşa că profită din plin de fiecare competiţie internaţională, unde transformă încălzirea în antrenament.

Siteul oficial al Federaţiei Române de Nataţie nu aminteşte performanţele lui Constantin, şi nici nu îl onorează cu o biografie, fiind de asemenea în paragină: www.swimming.ro.

Câteva poze artistice aici.