Îmi place să fac sport. Am practicat mai multe sporturi, dar nu intens: patinaj, înot, schi, tenis de câmp. De plăcere am jucat baschet şi am mers cu rolele. Am urcat munţi. Am avut şi abonament la sală de câteva ori. Dar tot timpul am crezut că nu am rezistenţă fizică.
În aprilie 2008 am început să alerg. Există un loc excelent în Braşov, pe stadionul Liceului Sportiv, la poalele Tâmpei, literally. Mai ales că se aleargă pe o suprafaţă soft, pe zgură, nu pe asfalt. O tură de teren, pe primul culoar al pistei de alergare, are o distanţă de 300 m. Prima oară am rezistat 3 ture 
Treptat am crescut numărul de ture. Prima victorie a fost când am alergat 4.5km (15 ture) fără oprire. În august 2008, după 3 luni de când am început, am alergat pentru prima oară 10km. Extraordinară senzaţie!
După o pauză pe durata sezonului rece, am început din nou să alerg în primăvara acestui an.
În urmă cu 3 săptămâni, un coleg de la GlaxoSmithKline (GSK) m-a întrebat ce sport am făcut. “Mai multe. Din păcate nici unul de performanţă. Acum alerg.” Am descoperit astfel că este maratonist, pasionat. M-a rugat să îl înlocuiesc în echipa GSK de ştafetă de la Maratonul Internaţional Bucureşti, pentru ca el să participe la cursa individuală (42,195 km). Wow!!! Prima competiţie. Fiecare din cei 4 membri ai echipei trebuie să alerge 10,548 km.
Am început să mă antrenez pentru 10.5km, de 3 ori pe săptămână. Cu mult entuziasm. Săptămâna trecută am reuşit să alerg distanţa în 1:07
Şi m-am accidentat. Wow… 
Prima accidentare, înainte de prima competiţie. Durere în spatele genunchiului drept. Nu mai putea face extensia completă a piciorului în alergare, şi nici în mers normal. În plus, au apărut şi dureri de spate.
Acum, după 4 zile de repaus, masaj şi BenGay, încă am dureri. Nici nu se pune problema să mai particip duminică la maraton. Luni am programare la ortoped.
Oricum, acesta este începutul doar Sunt virusată. Vreau să alerg!!! Zilele astea de repaus sunt un chin. Dar aşa s-a născut visul de a alerga la maraton, cursa individuală de 42,195 km. Peste doi ani, dacă mă ajută Domnul.
I am a runner!
I have broken myself against walls too many times. I have broken myself against myself too.
I have broken myself against Your will. Put me back together.
Singurul lucru pe care îţi poţi baza viaţa, fără să rişti nimic, este dragostea lui Dumnezeu.
Tu vei fi întotdeauna pe merginea prăpastiei, şi din când în când chiar în prăpastie. Nu te poţi baza pe inteligenţa ta, pentru că a fi inteligent nu e suficient. Planurile pe care le faci, inevitabil depind de circumstanţe, iar circumstanţele nu le poţi influenţa.
Familia ta poate este astăzi lângă tine, dar mâine… Oricând poţi rămâne singur, cu inteligenţa şi planurile tale, în circumstanţe neanticipate.
Celorlalţi nu le pasă destul. Şi chiar dacă ai doi-trei prieteni care sunt lângă tine no matter what, şi lor li se aplică algoritmul ăsta. Nu poţi şti cum li se schimbă drumul şi pleacă în direcţia opusă.
Ce îţi rămâne? Pe ce îţi poţi baza viaţa fără să rişti foarte mult? Unde îţi poţi investi resursele fiind convins că nu e în zadar. De câte ori te-a luat viaţa prin surprindere? De câte ori ai spus că ASTA E! compania/ideea/calea/biserica……. pe care ai aşteptat-o dintotdeauna. Unde e “ea” acum?
Singurul lucru de care ai nevoie, fără să mai adaugi nimic altceva, este dragostea lui Dumnezeu.
De ce ai nevoie de fapt? Ce îţi este suficient ca să trăieşti? Ce îţi este absolut necesar ca să supravieţuieşti? Nici aici nu te ajută aprecierea oamenilor, dragostea familiei, diplomele şi certificările. Când se sting reflectoarele, când ceilalţi se întorc la vieţile lor, când cei din casa ta încep să sforăie, ce te ţine? What holds you together, in one piece?
Singurul lucru pe care nu-l vei merita niciodată, şi totuşi îl primeşti necondiţionat, este dragostea lui Dumnezeu.
Orice încercare a ta de a câştiga dragostea lui Dumnezeu, este insuficientă. You will never jump high enough. De exemplu, dacă reuşeşti o perioadă mai lungă de timp să fii ascultător în tot ce crezi că e necesar pentru a fi un bun creştin, vei deveni mândru. Nu poţi ajunge prin eforturile tale la Dumnezeu. Nu poţi să îi demonstrezi că meriţi dragostea Lui.
Şi totuşi, te iubeşte. Suficient. De tot. Destul.
Ce contează?
Nimic altceva, doar dragostea lui Dumnezeu.
The Marker vor cânta astăzi, 2 septembrie 2009, cu numărul 7 în concursul Cerbul de Aur, împreună cu cvartetul Capriccio. Piesa If You Didn’t Love Me e extraordinară. De-abia aştept să-i ascult live diseară
VOTAŢI THE MARKER!
Doamne, mă gândesc că aşa cum pentru a fi plăcută, acceptată de cineva, trebuie să fac sau să spun anumite lucruri, care doar ele pot deshide uşa către inima lui, în acelaşi fel ar trebui să ştiu ce să mă rog pentru ca Tu să mă asculţi. Ar trebui să vin cu Atitudinea, singura corectă şi potrivită, pentru a fi primită de Tine.
Bănuiesc acum că nu e adevărat. Poate că ar trebui să nu mai cred minciuna asta, ca să mă primeşti.
Dacă nu funcţionează bunul simţ în mod firesc, ca în alte ţări bine-crescute, încercăm să îl învăţăm târziu, cu forţa. De ieri, jucătorii de fotbal sunt obligaţi să îşi aplaude adversarii la sfârşitul meciului. Va fi mai greu pentru unii, mai uşor pentru juniori probabi. Eu vreau să îl văd pe Ganea la prima acţiune de acest fel
Ştirea de pe hotnews.ro:
Comitetul Executiv al federatiei Romane de Fotbal (FRF) a adoptat, joi, 6 august 2009, un nou articol in Regulamentul Disciplinar, prin care jucatorii sunt obligati sa-si aplaude adversarii la sfarsitul meciului.
“In vederea incurajarii respectarii principiilor de conduita prevazute de art.3 din prezentul Regulament, in cadrul jocurilor oficiale desfasurate in competitiile organizate de FRF/LPF, jucatorii echipei gazda sunt obligati ca, la sfarsitul jocului, dupa fluierul final al arbitrului, sa se aseze pe doua linii langa intrarea in tunelul de acces la vestiare (in dreapta si in stanga acesteia) si sa aplaude prestatia adversarului. Respectarea acestor reguli va fi verificata de arbitrul jocului, acesta urmand sa faca mentiuni despre neindeplinirea obligatiilor amintite mai sus in raportul de arbitraj”, se arata in noul Regulament Disciplinar, publicat pe site-ul oficial al FRF.In caz contrar, jucatorii vor fi amendati: “Nerespectarea dispozitiilor de mai sus constituie abatere disciplinara si se sanctioneaza cu penalitate sportiva intre 5.000 si 50.000 lei”.
Ieri am descoperit melodia Paulei Seling, “E mai simplu în doi” . Videoclipul realizat de Ioana Şandor i se potriveşte de minune. Alte explicaţii sunt de prisos.
Unele scene sunt din August Rush , un film cu accente de fairytale şi multă muzică. Clasică şi rock. Filmul va fi difuzat sâmbătă, 1 august, pe Acasă, la 21.30.
Rebecca Soni s-a născut pe 18 martie 1987 în Freehold, New Jersey. Ea deţine recordul mondial la 100m şi 200m bras. Părinţii ei, Péter şi Kinga Sőni au emigrat din Cluj în anii ‘80.
În urmă cu două zile, în 28 iulie 2009, Soni a câştigat medalia de aur la 100m bras cu un timp de 1:04.93, după ce în semifinale a stabilit un nou record mondial cu timpul de 1:04.84, fiind prima femeie care a obţinut un timp sub 1:05.
Primul timp înregistrat la această probă a fost 1:20.3 în 20 iulie 1958.
Way to go, Rebecca!
Am mai crescut un pic, şi s-a mai definit şi setea de autenticitate: aici
